Ce se intimpla cu o organizatie in care dispare sentimentul de apartenenta la sistemul de valori, in momentul in care sistemul propriu si cel corporatist devin paralele…obsedant de paralele…ce se intimpla atunci cind angajatilor le dispare si ultima farima de commitment relativ la misiunea si viziunea companiei…ce se intimpla cind procrastinatia devine politica de firma si ceasurile de perete devin tablourile cele mai valoroase din contextul cenusiu al open space-ului corporatist…ce se intimpla cind pauza de prinz si pauza de tzigare sunt folosite pentru un employee survey informal in care opiniile exprimate sunt diametral opuse celui formal…ce se intimpla cind managementul este idiot…ce se intimpla cind managementul este atit de indragostit de politica si oportunismul egoisto-arivist il impiedica sa faca lucruri pentru care este platit- de exemplu sa ia decizii…ce se intimpla cind nici macar sedintele terne si anoste in care acelasi subiect era transat vreme de multe luni la rind fara un rezultat concret, acele intilniri de oameni obositi dar fara curajul de a spune in fata ca este o pierdere de timp incadrarea intr-un tipar doar de dragul aparentelor, ce se intimpla spuneam cind nici macar aceste sedinte nu mai exista…ce se intimpla cind open communication se transforma intr-un rinjet artificial pe o fata slinoasa si transpirata de emotia pierderii chiar si prezumtive a locului caldut de sprijinit sezutul lat de manager…ce se intimpla de la 9 la 5, ce se intimpla dupa 5, ce se mai intimpla de fapt? NIMIC !
Conform dictonului ‘colegii idioti de la birou ne pot imbolnavi’, epidemia a facut deja victime…organizatia agonizeaza…singura salvare este o lobotomie care sa extirpe celulele bolnave din managementul companiei si o perioada asidua de recuperare sub indrumarea unor profesionisti…Are cineva curajul sa faca trepanatia domnilor actionari?
