chartaconsultant

am hotarit sa intru cu capul inainte in valul YOU 2.0 in momentul in care pentru mine social networking-ul a devenit mai mult decit o simpla prezenta pe web…motiv pentru care, trec la grupa mare (sic!)…adica:

 

- in actualul blog nu voi mai posta

- arhiva tuturor postarilor din actualul blog este disponibila pina la data de 15.03.2009 gratuit pentru download

aici(ebook)

mi-e m(s)ila de aroganta si infatuarea costumului impecabil si a cravatei “trendy” prost asortate, afisate nonsalant intr-o discutie purtata cu emfaza, penibila prin lipsa de continut si prin multitudinea de referiri burlesti la un noian de adjective “cool”…inspid prin definitie, personajul in cauza si-a creat o asa zisa imagine, in acceptiunea proprie, capabila sa impresioneze liota de gaste foanfe care plimba hirtii in jurul lui doar pentru a-i respira damful strident de “odicolon” de firma aruncat far de numar pe haine…imberbul individ foloseste stratagema respectiva fara discernamint, arborind drapelul mascarit de lipsa unui minim IQ de supravietuitor intr-un concurs de pici de-a cincea, mai ales in discutiile de business in care a fost desemnat sa participe din lipsa de ierarhic superior…sublimului interlocutor nu i-a explicat nimeni pina la 30 ani biologici ca imaginea personala nu se masoara nici in vizibilitatea etichetei costumului, nici in marimea si stridenta ceasului, nici in multitudinea de gadgeturi din dotarea mobilului, total useless raportat la perimetrul sau cranian. cu atit mai mult nu se masoara in capacitatea de a monopoliza o discutie cu imbecilitati legate de promovarea narcisista a eului gingav…pentru astfel de pulifrici, notiunea de imagine personala nu are legatura cu notiunea de comportament, relationare sociala sau stil de comunicare…totul se rezuma la sclipici, poleiala si ideea prinsa din zbor de la unu’mai tare: trendsetar (sic!)- nasol este ca majoritatea isi fac veacul in mediul de afaceri romanesc, imputind atmosfera cu izul lor de mort viu (dpdv intelectual)…

pentru ei a scris si a gindit degeaba Dr. Hubert Rampersad president of TPS International (Miami Beach, USA)- His new book “Effective Personal and Company Brand Management; A New Blueprint for Powerful and Authentic Personal and Company Branding” (Information Age Publishing Inc., 2008, USA)

Personal Image scorecard

…auzi,auzi…pot sa te-ating?…mai du-te’n…….

Sunt extrem de curios citi "lideri" din structurile corporatiste, in actualul context/ criza/ recesiune sau ce dracului o fi…au transmis in mesajul catre angajati parte macar din ideile de mai jos:

 

"excerpt" din ceea ce ar putea sa fie un prim articol de colaborator… :
am ocazia, intr-un semestru, sa incerc sa scot o audienta din apatie, o audienta care intra la curs cu idea ca leadership, motivating people, culture ‘are all common sense’, o audienta care este gata sa-mi recite un slogan citit undeva intr-o revista gen "happy workers are productive workers" ( si este foarte uimita cand afla ca lucrul acesta nu este adevarat)

…common sense in ideea in care factorii motivationali extrinseci-intrinseci, teoriile motivationale, Hertzberg, Mayo (Hawthorne Experiments- concluzii radicale pentru vremea la care s-a desfasurat experimentul-1924-27), Maslow, McGregor, McClelland (achievement motivation) clasicii in abordarea pragmatica a stick’n carrot-ului, teoria recompenselor, bla,bla,bla…ar putea fi considerati(e) de bun simt nu doar in formarea pragmatica a aspirantilor la un fotoliu managerial, ci ca si concepte cu valente de solutii sine qua non(e) -sic! in abordarea diferitelor tipologii ale angajatului…ironia face ca in contextul de business corporatist, sa se mearga pe principiul clar de consistency in approach-ul indivizilor cu o unica teorie motivationala, neadaptata cerintelor specifice, ci aplicata bulk (recte la gramada) generind frustrari majore pentru care solutia ulterioara nu va fi decit ipotetica ridicare a recompensei- nedorita/ reprezentind non valoare sintetica pentru persoana in cauza, concluzia fiind: frectie la picior de lemn…

vina nu este in totalitate a managementului, desi s-ar putea spune ca una dintre caracteristicile individului dornic de afirmare profesionala ar trebui sa fie self development-ul nu self suficienta…vina este a sistemului / a culturii corporatiste – prea mult abuzata de schimbari in majoritatea cazurilor, desi sunt partizan de netagaduit al schimbarii ca factor de progres (nu neg, cochetez si cu anarhia din aceleasi motive…pe termene scurte si conditionat de existenta unui proces ulterior de reengineering), urasc schimbarea in cultura corporatista daca nu este ‘fit for it’ si daca nu este facuta dupa un model/metodologie (vezi Edgar Schein- Corporate Culture Survival Guide)…
si ca sa inchei, acelasi posibil viitor colaborator de peste ocean, ma provoca citindu-mi un fragment din Reinhold Niebhur:

Serenity Prayer "God grant me the serenity to accept the things I cannot change; courage to change the things I can; and wisdom to know the difference." Intrebarea este ce lucruri vrei sa schimbi?

…intrebarea fiindu-mi direct adresata, raspunsul este simplu: NIMIC…ai dreptate, scriu doar pentru experienta cathartica…

 

NR: incepind de astazi, pentru a face vizibile insert-urile de colaborator, voi semna postarile personale cu … nice badge, huh?

var addthis_pub=”motcacr”;

…sper sa reusesc cit de repede sa corup in a scrie alaturi de mine, o buna prietena ce-si face veacul peste ocean, incercind sa ‘insemineze artificial’ notiuni de management aplicat, in bagajul genetic al studentilor unei prestigioase universitati…
Teoriile de management sunt (asa cum spune si
cuvantul) doar teorii; multe nu au suport empiric suficient, altele sunt la
moda pentru ca sunt scrise bine si usor de inteles intuitiv insa nu au fost
suficient testate. So, a healthy dose of questioning este mai mult decat
necesara…
Nu stiu cum mai sunt managerii din Romania insa boala cea mai grea de care
sufera multi pe aici (NR: US) este un sens de “entitlement”. Si asta este greu de
vindecat, iar mai recent si studentii au inceput sa sufere de aceeasi
“afectiune”…
am citat-o pentru a-i conferi doza de incredere de care are nevoie sa se apuce de treaba…

revenind la subiectul de azi, nu am sa fac altceva decit sa-mi reafirm parerea ca o companie bolnava este cea a carei cultura corporatista a fost grefata de-a lungul timpului cu echipe de oportunisti din exterior in detrimentul cresterii resurselor interne, pe baza unor decizii ‘la scurt’ ale unui CEO incompetent pentru care notiunea de ’succession plan’ nu reprezinta decit idiosincrazii bune de spus la un monthly drink…
pe de alta parte cultura corporatiilor poarta inevitabil amprenta de moment a CEO-ului, ireversibilul proces de modificare putind fi fatal sau benefic functie de ambitia unui individ de a se impune ca lider sau de capacitatea de a fi acceptat ca fiind liderul…

Louis Gerstner, former chairman of IBM, ‘corporate culture is not one thing a CEO does—it is everything he does.’

in concluzie, daca analizezi informatiile despre situatia business-urilor din ultimele 6 luni ai sa descoperi doua tipare de comunicate:
-companii care anunta restructurari, disponibilizari, incetari de activitate…
-CEO/ lideri-(nume de oameni reali, nu acronime cu SA sau Ltd. in coada) care vorbesc despre pastrarea resurselor cheie, identificarea de oportunitati, schimbari strategice…(restructurarea, cost reduction sunt asumate ca implicit si nu fac obiectul strategiei pe termen mediu…)

…adica diferenta intre brandul impersonal neasumat si brandul personal

[tu] ce vei anunta miine in presa?

cam de o saptamina si ceva, neuronii mei arsi de putoarea rinceda a unui sistem financiar ipocrit si puhav, de care inevitabil ma lovesc in rutina zilnica, au inceput sa se zbenguie temeinic, la inceput timid, apoi chiar au luat-o razna rau…obisnuiesc sa bag citeva ocale de caffe latte, from time to time, mereu in acelasi loc, cu mai mereu aceiasi oameni…deunazi imi storceam creierii impreuna cu unul dintre cei care ca si mine se resimte dupa gura de mucegai primita de la sistem, sa gasim in p…mea o iesire din haznaua in care ne afunda altii…spun expertii ca in vremuri de criza, optimismul si agresivitatea fac diferenta…diferenta sigur fac, in sensul in care toti te cred sarit rau, atunci cind incerci sa mergi cu spatele pe autostrada pe care valuri de analisti baga mare , consecvent, ca boii, spre sinuciderea mediatica (precum spermatozoizii in goana dupa ovul…)…dupa cum spuneam, incercam sa gasim ideea de business de nisa: musai sa nu existe inca sau daca exista sa fie slab promovat, sa necesite investitie minima ( daca se poate canci), sa se autogestioneze si sa se umfle din propria rinza ca aluatul, si daca se poate in 3 pina la 6 luni sa inceapa sa produca si bani…nasol moment, prea multe variabile in ecuatie…
farmecul rezida insa in abilitatea de a gasi solutii acolo unde nimeni nu incearca sa gaseasca (pentru ca este mult mai simplu sa faci copy paste la un business existent pe care sa-l fusaresti cu brio, decit sa rupi citeva ore sa gindesti…)

apropo, o buna’ si veche prietena mi-a recomandat inca o carte de management:
“The No Asshole Rule: Building a Civilized Workplace and Surviving One That Isn’t” by Robert Sutton. by the way…been there, done both

revin: ca sa-mi sustin dizertatia anterioara, reproduc dintr-un radioshow de peste ocean:
You don’t have to be Bill Gates to start a new enterprise. You have to use your skills and your knowledge creatively to create solutions that make peoples lives better in some small way.

NR: titlul insemnarii este de fapt numele unei melodii bestiale cintata de Ladyhawke
…

DE GRIJA ALTORA…

am citit acum citeva zile o selectie a celor mai bune carti de business care s-au scris vreodata…recunosc, multe dintre ele imi sunt inca necunoscute, multe dintre ele le-am citit, si mai multe sunt pur comerciale… insa exista ceva in titlul unora care m-a determinat sa imi planific in urmatoarele saptamini achizitia si lectura lor…spre exemplificare am sa postez doar citeva dintre ele:

Swim with the Sharks Without Being Eaten Alive by Harvey B. Mackay
Control Your Destiny or Someone Else Will by Tichy and Sherman
Only the Paranoid Survive by Andrew S. Grove
Who Says Elephants Can’t Dance? by Louis V. Gerstner, Jr.
Purple Cow by Seth Godin
First, Break all the Rules by Marcus Buckingham and Curt Coffman
Losing My Virginity by Richard Branson
The Age of Unreason by Charles Handy
The Lexus and the Olive Tree by Thomas L. Friedman

Bestiale…parca citesc presa de dimineatza…nu neg apetentza pentru comercial a bookselleri-lor americani sau britanici, dar aici pina si approach-ul este menit sa incite la o abordare out of the box in ceea ce inseamna business-ul/ managementul afacerilor…sau cum spunea un alt individ marcant in antiteza cu rigiditatea procedurilor (daca prin absurd consideram armata americana o mare corporatie , ceea ce nu e departe de adevar…sic!)
‘ Rules are mostly made to be broken and are too often for the lazy to hide behind”. Douglas MacArthur ‘

odihna placuta in moartea cerebrala…

1. Scott Adams si Dilbert- una dintre cele mai acide prezente media cind se face referire la mediul corporatist incepind de astazi in zona laterala a blog-ului…daily updates

2.

apropo de ‘eighty seven’…as putea sa fac o lista intreaga cu nume proprii (pe care imi voi asuma riscul de a le scrie ca pe substantive comune…) ale celor ce mi-au creat initial iluzia unei pregatiri minutioase a ceea ce dau pe gura ca informatie cu acces limitat (sau publica, caz in care indivizii respectivi chiar mi-au lasat impresia unor docti…)
luati insa la bani marunti, semidoctii la care fac referire(usor de depistat dupa candoarea cu care au raspuns imediat la orice intrebare, fara sa traga aer in piept sau sa gifiie, semn ca minusculul lor cerebel functioneaza , cu sincope ce-i drept , dar misca atit cit sa genereze reflexul de a inspira si expira…), se dovedesc a fi nimic altceva decit niste oportunisti jalnici care din dorinta de a nu ramine in momentele cheie in ipostaza penibila ‘a pantalonilor in vine’, improasca in stinga si-n dreapta elucubratii fanteziste menite sa impresioneze o audienta ignoranta si virgina in urechi…in cazul informatiei cu acces restrictionat (mediul corporatist) este usor de anihilat un astfel de specimen, dupa maxim doua episoade de blowjob informational audienta ii da automat mute; dramatic este insa cazul informatiei publice, pentru ca ignoranta natiei si apetenta pentru senzational genereaza implicit existenta unor incubatoare de oligofreni ce gindesc ca 2 rinduri si 3 cifre scuipate nonsalant pentru prostime si preluate de o media avida de astfel de vome informationale, pot constitui un substitut pentru nerealizarile personale si profesionale si insista in a-si crea un CV si o imagine publica bazata pe dude…ce-i mai grav este ca telecomanda prostimii nu are tasta mute…iar ignoranta determina miscarea haotica dupa un curent sau altul functie de cine latra mai tare…in fiecare zi se nasc analisti, experti, guru care pretind a cunoaste si drept urmare a seta, trendul a orice, de fapt a orice e la moda…pina si criza este o moda, drept urmare e calarita sistematic, doar ca nu se stie cind va naste- la jumatatea anului…sfirsitul lui 2009…2010 in mod cert…peste 2 ani…

de ce eutanasiem doar ciinii?

 imi aduc/nu-mi aduc aminte de o referire mai veche la povestea micutzei Dorothy si a gashtii de frustrati, pe care sub impulsul unei motivatzii strict personale ii cara dupa ea promitzindu-le solutii tip ‘sistem Clayton pentru rezolvarea ‘falselor ‘probleme…

 

paralela este dura privita din interiorul corporatiei, insa mecanismele de implementare si functionare pe grup restrins, sunt extrem de usor de observat si analizat la nivelul departamentelor sau chiar a unor asocieri de indivizi pe criterii de aspiratii sau motivatie intrinseca (i.e. management board)…

in fiecare sistem exista personajul numit Dorothy, ajuns din pura intimplare intr-o postura de ‘chiorul rege in tara orbilor’, exista paiatze fara creier ce-si doresc asiduu imagine de intelectual, pentru care scolile, instruirea, si orice este fancy in domeniul dezvoltarii ‘chipurile profesionale’nu reprezinta decit diplome colorate ce dau bine pe perete si in acceptiunea lor meschina, genereaza automat statutul social cuvenit…

in fiecare sistem exista leii de mucava, personaje asiduu mediatizate datorita capactatii lor de a da frumos in fatza camerelor, dar care nu impresioneaza decit pelicula…si mai exista oamenii de tinichea, frustratii genetic ai unei organizatii, cei care nu-si vor depasi conditia decit in propria lor inchipuire pentru ca goliciunea interioara nu le permite sa simta altceva decit invidie…

 

de ce particularizez la nivelul corporatiilor si nu extind la nivelul oricarei companii? pentru ca o organizatie de tip corporatist, prin structura extinsa pe multiple niveluri de autoritate si competente este din start propice aparitiei unor comportamente/ tipologii de genul celor descrise anterior…corporatia este o lume virtuala guvernata de reguli proprii, greu de asimlat in lumea reala…prin diversitatea si eterogenitatea populatiei, corporatia isi creaza propria poveste in care vrajitorul din Oz se afla acolo, undeva, in HeadQuarters-ul din home country, si de fapt nici nu e un vrajitor, ci un om simplu ridicat in rang de o pleiada de pitici dezorientati…

 

Wizard of Oz: [speaking in a booming voice into microphone] I am the great and powerful…
[then, realizing that it is useless to continue his masquerade, moves away from microphone, speaks in a normal voice] 
Wizard of Oz: … Wizard of Oz.

exista o legatura intre strategie si cultura corporatista? ma refer la abilitatea unei companii de a implementa in timp real strategii…influenteaza cultura corporatista modalitatea si termenele de implementare a strategiei?

Laurence Hrebiniak, profesor de management la Wharton University, face o analiza extrem de pertinenta asupra subiectului…iata un extras:

Another reason why it’s so difficult for companies to grasp this, is that there are more people involved in executing strategy today – and execution takes longer than people expect. Political and organizational problems typically surface. So you develop a strategy, but you have to go throughout the organization and through dozens of planners to make sure it is carried out. It takes longer. Once execution starts, it could be one or two years, or even require a three-to-five year time frame.

…in urma cu mai bine de un an, intr-un proiect de consultanta legat de managementul strategic al liniilor de business al unei corporatii din Romania, am facut citeva recomandari, dintre care una era esentiala pentru stoparea pierderilor financiare si regindirea business-ului, inclusiv a brandului pe o nisa in care compania era puternica dar slab promovata…ideea a fost privita initial cu reticenta fiind vorba de o mutare strategica radicala, impactul asupra organizatiei fiind puternic, neexistind o cultura corporate orientata catre acceptarea schimbarii…zilele acestea am citit in presa un comunicat oficial al companiei prin care anunta decizia de a renunta la parte din activitate si de a se reorienta in abordarea pietei…sigur, satisfactia personala este majora, insa posibilitatea companiei respective de a obtine un avantaj competitiv la momentul 2007 s-a redus simtitor in conditiile in care pe nisa respectiva competitorii existenti si-au intarit pozitia, iar ‘entry barriers’ pentru cei noi au fost extrem de low, astfel incit au permis intrarea unor companii noi…

People try to change, and when they can’t, they turn around and say, ‘We can’t manage change. We tried this three times and screwed up.’…acelasi Hrebiniak…

The crazier the times are, the more important it is for leaders to develop and to trust their intuition.”
— Tom Peters- Thriving on Chaos: Handbook for a Management Revolution

criticam intr-un post in urma cu un an ideea de manager de tranzitie privita din prisma carieristului incompetent profesional, extrem de abil insa in fatza oportunitatilor…am analizat exercitiul de imagine, ushurel de altfel, stirnit in media in momentul debarcarii pe sest a unui model de incompetentza…
ei bine urasc sa am dreptate (stiu Bogdan, ma repet) dar zilele acestea am cautat pe net sa vad care este recordul ‘ever’ de longevitate (sic! negativa…) al unui CEO si nu am reusit sa gasesc decit analize pertinente despre criteriile de performanta si turnover-ul CEO, sau despre motivele schimbarii unui CEO (vezi imaginea)…

practic, firma de consultanta Booz Alen Hamilton, refuza sa accepte in pragmatismul ei, ca dupa 2 luni de zile de la numirea in functie, un CEO poate ‘cu acordul partilor’sa plece pur si simplu pentru ca jobul e obositor…in contextul in care compania Weber Shandwick stabileste statistic ‘length of service ‘ pentru aceeasi pozitie undeva la 6 ani…

CEO prin natura pozitiei este/ se presupune ca trebuie sa fie un factor de stabilitate daca nu de ‘boosting business’ indiferent de contextul economic, iar alegerea sa se presupune ca este rezultatul unui proces de culture fit si de refferences, de background si de assesment a competentelor dovedite practic nu doar pe hirtie…word of mouth ca metoda de promo in procesul de selectie a unui CEO nu functioneaza, in schimb social network testimonials ar trebui sa fie element de referinta la acest nivel…penibilul situatiei vine din declaratia de presa care certifica pentru a doua oara in jumatate de an oboseala cronica a ‘marelui alb’…penibil pentru fosta companie, penibil pentru autoritatea statului ce a furnizat certificarea pe post, penibil pentru mediul de afaceri in sine…Jack Welch vorbeste despre ‘autenticitatea’ unui candidat la pozitia de CEO:

Finally, authenticity. Well, hmmm. This one’s the trickiest because authenticity, arguably the most important CEO trait, is so hard to ferret out. Sure, you might ask: “When have you been blindsided in life, and why did it happen?” But judging authenticity is a matter of observation.

intr-un articol excelent ca si study case pentru head hunter-i Getting to know your next CEO…dar asta e dintr-un alt film…

astazi am simtit nevoia in repetate rinduri sa emigrez…intilnirea la care am participat (pentru ca nu ma invat minte si continui sa cred ca IQ-ul national nu este posibil sa aiba doar 2 cifre…) a fost o patetica reeditare a ceea ce mi s-a mai intimplat/ nu intr-o viata anterioara si nu in acelasi cerc de participanti…am vaga senzatie ca traiesc acelasi absurd kafkian, doar ca fetzele din jur se schimba periodic pentru a crea senzatia de grotesc…

am avut si am un cult al relatiilor cultivate nu doar prin prisma intereselor mercantile, utopic observ, desuet chiar daca ar fi sa ma refer la pleiada de organizatii , asociatii, care sustin interesul comun / networkingul, dar in final isi ridica poalele in cap si scot la mezat fara rusine ideea de ‘ba pe-a mamei dvs’…contextul economic actual  nu a facut decit sa puna in valoare disjunctiile si disfunctiile existente la nivelul indivizilor cind vine vorba de relatii win-win bazate pe o elementara relatie de incredere (ce-i drept e nevoie de 3 digiti in IQ pentru a intelege macar definitia din DEX a cuvintului in sine…)…

apogeul frustrarii mele personale a fost atunci cind am realizat ca am toate sansele sa sfirsesc singur si ud fleasca…n-ar fi prima data, dar m-am saturat …definitiv…astfel incit va anunt solemn ca de-acu’nainte fiecare e cu pizda masii!
ce atita ipocrizie?

in urma cu aproape 12 ani, Tom Peters revolutiona lumea stearpa a managementului ambiguu si unisex cu ceea ce s-a dovedit ulterior a fi un adevarat manifest The Brand called You, articol scris pentru FastCompany in august/septembrie 1997…am mai scris in urma cu ceva timp despre Reinvent Yourself, una dintre ultimele carti ale lui TP, asa ca astazi as vrea sa fac apologia unuia dintre discipolii lui Peters, a carui abordare vis a vis de Brand Of ME m-a pus pe ginduri:

azi am citit un anunt extrem de interesant in presa…un mare grup financiar anunta schimbarea CEO cu un fost CFO provenit dintr-un business non-financiar…ideea in sine suscita multe comentarii, articole pe aceasta tema fiind prezente in literatura de specialitate de-a lungul vremii (vezi- McKinsey in nov 2006), in egala masura facind obiectul a numeroase statistici si analize ca in exemplul alaturat:

 

 

 Opiniile sunt in marea lor masura convergente:

 

"….Can I be CEO?

As a future CEO, you need to be able to understand not only the financial results but also what drives them. This requires insight into the sources and drivers of intrinsic value across the organisation – a capability that not all CFOs have, says Neal Kissel, partner at management consultants Marakon Associates. In addition to the mastery of finance, his advice to any CFO angling for the top job is to be:

»A strategist – one of the main reasons CFOs don’t get the CEO’s job is because of a gap in strategic thinking.

»An information specialist – being able to organise financial and strategic information in a way that provides guidance to an organisation about decisions on where and how to compete and how to invest the firms resources. The CFO must work with line managers to create a fact base to support the company’s long term development whilst still delivering in the near term.

»A communications expert – a CFO should see his role as not just reporting the numbers but as being an integral part in communicating what the company’s strategy is; he must also exercise judgement in determining what, when, and how important information should be communicated externally to investors and the media.

»A corporate leader – providing guidance on how to accomplish the company’s goal and direction, nurturing a strong and constructive relationship internally with business unit leaders and fellow executives.

Sincer sa fiu, parerea mea este ca CFO poate fi doar o solutie temporara pentru pozitia de CEO, eventual determinata de un context de piata similar celui actual, dar cine sunt eu sa-mi dau cu parerea…?

 

 nu , nu este o recenzie a cartii lui Marquez, insa titlul mi-a placut extrem de mult astfel incit mi-am permis sa il imprumut pentru postul de asta seara…
asadar, am rasfoit internetul de curind si am dat peste un alt titlu interesant (se pare ca in putine cuvinte se pot transmite enorm de multe…iar acest lucru ma fascineaza pentru ca mie unul nu imi ajung cuvintele pentru cite as avea de spus…deh, nimeni nu e perfect, dar macar ma stradui)…

If you were to close your business tomorrow, WHO WOULD CARE?

…intrebarea este unica prin complexitatea mesajului pe care il transmite, sincer sa fiu este prima data cind incerc sa gindesc din postura de client al meu…
inclin sa cred ca intr-un an de zile am schimbat piata prin conceptele introduse intr-o nisa in care pina si cei mai vechi jucatori au trebuit sa devina mascat follower-i…
nu am pretentia ca ma pot ridica la nivelul lui Charles Merrill, nici pe departe, insa stiu ca ceea ce am creat nu-mi poate lua nimeni- imaginea in piata a unei companii tinere, atipica ca si approach, agresiva si consistenta in mesajul transmis, ambitioasa in a demonstra ca nu e suficient sa te autoproclami lider de piata pentru a fi cel mai bun…am creat un brand puternic, motiv pentru care voi refuza sa public un necrolog si nu va voi invita inca sa muscati din mine…
sa auzim de bine necrofagilor!

…de la start up la turnaround in citeva luni…de la start up cu o strategie initial focusata pe profit catre o strategie foscusata pe growth…de la definirea unei structuri fara a avea un framework clar, creat pas cu pas impreuna cu brandul si cultura de companie la reenergizarea personalului si a shareholderilor…de la recrutarea si formarea unei echipe nucleu , la decizii de restructurare dureroase si sub presiunea contextului de business…de la a face lucruri sa se intimple cu resurse financiare limitate, la o politica drastica de reduceri de costuri -practic bugetul initial, ironic dar necesar…overall de la asamblarea intr-un mecanism a capabilitatilor (oameni, finantare, tehnologie)pentru a pune pe picioare un business nou la incercarea de a salva acelasi business ce se confrunta in acest moment cu serioase probleme generate de factori externi cu repercursiuni interne…ce-si poate dori un manager mai mult? sincer? orice altceva… nici o teorie / concept, nici un management guru nu poate exprima in cuvinte colateralele proceselor descrise anterior, se pot face business case-uri, se pot analiza post-facto decizii si strategii, da, se pot face ulterior conform principiului ” dupa razboi…”…in timp real insa, businessul se confrunta cu cea mai dura situatie ce nu tine de factorii externi ci de capacitatea managerului de a face distinctia intre ” head & heart” …intre costul de oportunitate legat de oprirea business-ului si incapacitatea de a deconecta compania de la ‘aparatele ‘ care ipotetic o tin inca in viata…si totusi

Lindsey O’Connor was in the midst of a two-month coma, brought on by complications from childbirth. Her family was told to expect brain damage and believed her death was only a matter of time…Then one day, Lindsey woke up. It was weeks before she could speak, but she was going to live…

Azi am anulat decizia ” Do Not Resuscitate” pentru moment…

 …am cunoscut-o pe Ayn Rand la 40 ani si m-am indragostit de ea…

Now here, briefly, is what is unique about Ayn Rand’s philosophy; it is not just her approach to philosophy.

The nature of reality: Objectivism holds that things are what they are, independent of anyone’s knowledge or wishes. Objectivism rejects both the view that reality is some supernatural realm inaccessible to reason or that everyone has his own subjective reality.

Knowledge: Objectivism holds that reason is man’s only means of knowledge and tool of survival and that certainty is attainable. Objectivism thus rejects both the view that there is some non-rational means of knowledge (e.g., faith or intuition), and the view that knowledge is impossible and truth is relative to the individual or culture.

Human nature: Objectivism holds that individuals have free will, are autonomous and independent: by using reason, they can determine their own beliefs and values and thus control their own lives (“Man is a being of self-made soul”). Objectivism rejects the view that an individual’s thoughts and actions are the inevitable result of factors (e.g., heredity or environment) beyond his control.

Ethical standards: Objectivism holds that ethics is objective and factual; the standard of moral value is that which furthers the survival of man as a rational being. Objectivism rejects the view that ethics is a matter of opinion, that right and wrong are determined by social convention, ethnicity, personal preference or religious commandment.

Morality: Objectivism holds that every individual is an end in himself—which means that each individual should be selfish, should live by his own mind and for his own happiness, neither sacrificing himself to others nor sacrificing others to himself. Objectivism rejects the view that an individual’s moral worth is determined by his altruistic service to society, the needy, the nation or some deity.

Politics: Objectivism holds that capitalism is the only moral social system and that the only proper purpose of government is the protection of an individual’s right to this life, liberty, property and pursuit of happiness. Objectivism rejects the collectivist view that government exists to further the “common good,” the will of the majority or any particular group (e.g., the working class); and, unlike libertarianism, it rejects the view that government is evil by nature.

Ayn Rand’s positions on reality, knowledge, ethics and politics integrate into Objectivism, which she called “a philosophy for living on earth.”

 site-uri , materiale, analize, articole din care de-a lungul timpului am ‘furat’ idei si le-am experimentat practic atunci cind propriul bagaj de experiente s-a dovedit insuficient in rezolvarea unor issue-uri curente…

1. McKinsey despre Creative distruction ca si concept de business in turmoil-ul economico-financiar… subscrierea este gratuita si merita pentru imensa biblioteca de articole selectionate de una din cele mai puternice echipe de consultanta in management din lume

2. Accenture despre Customer Relationship Management …si bineinteles multe alte domenii structurate pe categorii -acces fara subscriere

3. Boston Consulting Group despre stilul de conducere in contextul actual…site-ul nu este aerisit dar materialele sunt ”full of thoughts”

4. Oliver Wyman …The upside of downsizing…este un articol excelent , printre multe altele…

5. inca mai caut, sincer sa fiu aveam de ales intre Roland Berger, Watson Wyatt sau Gartner, dar intilnirile noastre au fost sporadice sau la nivel strict tehnic, companiile respective fiind destul de specializate pe anumite segmente de business, asa ca am preferat sa las un loc ‘empty’…

…firmele mentionate se afla intre primele 30 din Top 50 companii de consultanta, iar selectia lor a fost facuta dupa gradul de utilizare si aplicabilitatea ideilor sau conceptelor extrase din surse in decursul ultimilor 12 ani…

The way your business generates results is different, now.
Your customers think differently, now.
Your customers care about different things, now.
Your customers act differently, now.
Your customers may actually be different people, now.
Customers aren’t disposable anymore; more than ever, you have to create sustainable customer relationships.

citat dintr-un post al lui Tom Peters in data de 7 ianuarie 2009…simplu nu? regindesti strategia, regindesti compania…si te opresti pentru ca nu poti schimba oamenii… NO FUCKING WAY…

citeam un alt post acum citeva zile :
…in toata istoria moderna a omenirii, nimeni n-a spalat vreodata o masina inchiriata…

…today it’s the first day from the rest of my life…

asa-i ca si cliseele suna bine citeodata? 

…azi am avut de ales (multumesc LOT pentru timpul acordat, desi nu l-am cerut…)intre a face bilantul anului trecut sau a ma gindi la ce am de facut in urmatoarele 3 luni …(nu-mi este familiara ideea de a stabili obiective pe termen scurt insa in actualul context de business e o conditie impusa nenegociabila pentru orice miscare strategica…se pare ca modelul de business cu MTP pe 3 ani al carui deces a fost prezis de Welch in urma cu ceva timp isi gaseste acum teren propice pentru implementare…sa traiesti maestre…) am ales sa focusez pe ce va sa fie …

 

…altfel spus ‘zero based budgeting’, nici nu prea ai cum altfel avind in vedere ca practic business-ul incepe de la zero- singurul avantaj deloc de neglijat este reprezentat de experienta acumulata…

 

 An organization’s ability to learn, and translate that learning into action rapidly, is the ultimate competitive advantage. (Jack Welch)

 de ceva vreme in fiecare dimineata ascult in masina un audiobook in lectura eternului Pittis: Micul Print…copilul meu il asculta obsesiv, nu stiu daca din cauza inegalabilei voci a Motzului sau a povestii in sine, exceptionala de altfel… ( merita sa-l ascultati pe Pittis - gasesti audiobook-ul si aici) interesant este ca ascultind-o de atitea ori am inceput sa-i descopar valente nebanuite (il suspectez chiar pe Saint Exupery ca incearca sa-mi spuna ca absurdul s-a insinuat discret in viata mea si trebuie sa invat traiesc cu el…)

printre multele personaje ce alcatuiesc lumea Micului Print sunt si doua tipologii umane, practic personaje secundare, care m-au naucit…analogia cu realitatea (in diverse contexte de business) este izbitoare…geograful si lampagiul…fiecare traieste pe planeta lui, fiecare pare ca are o slujba importanta, fiecare are o responsabilitate si o anumita putere de decizie, fiecare este intruchiparea absurdului dus la extrem…imposibilitatea de a intelege mediul inconjurator si schimbarile din jurul lor altfel decit prin prisma procedurilor standard care le guverneaza insipida viata (din perspectiva mea, bineinteles)mi-au oferit inegalabila experienta a unui exercitiu de imaginatie zilnica menit sa ma destinda…incercarea de a gasi modele reale care sa se match-uiasca pe tipologiile geografului si lampagiului…

incredibil cit de multi sunt in jurul meu…

NR:…capitolele ce descriu personajele in cauza…:
lampagiul
geograful

Ce inseamna efemer ?…

It is better to be violent, if there is violence in our hearts, than to put on the cloak of nonviolence to cover impotence. Mahatma Gandhi

iaca m-am activat, dupa cum zice un contemporan …se pare ca neuronul meu futut de burn, stres, tutun si grija altora, a hotarit sa aprinda lumina si sa se organizeze…
SI TOTUSI, DACA NU AM MEREU DREPTATE?

…

…individul se numeste Darrell Zahorsky…si zice asa:

1. seed stage
2. start-up stage
3. growth stage
4. established stage
5. expansion stage
6. decline stage
7. exit stage 

…clasicul life cycle zice mai simplu:
introduction
growth
maturity
decline

…bla,bla tendinta este de a simplifica lucrurile, mai ales in contextul in care pornim de la ideea ca un astfel de ciclu este inseminat in cultura companiei si diseminat periodic catre ‘employees’…ce te faci insa cind cultura este viciata de idealurile fanteziste ale unor muritori in goana dupa nemurirea corporatista care precum Marx si follower-ii pretind realizarile cincinale infaptuite in ‘less time’, cu ‘less resources’ si cu ‘outstanding results’ ( in fapt e sansa ta sa te afirmi…sau nu ?!)? ce te faci cind imediat dupa start up stage pe care Zahorsky il defineste astfel:

Focus: Start-ups requires establishing a customer base and market presence along with tracking and conserving cash flow…
ce te faci spuneam cind focusul este pe expansion stage…

hai sa vedem peste ce sarim:

growth stage focus- Growth life cycle businesses are focused on running the business in a more formal fashion to deal with the increased sales and customers. Better accounting and management systems will have to be set-up. New employees will have to be hired to deal with the influx of business…AHA…si inca…

established stage focus- An established life cycle company will be focused on improvement and productivity. To compete in an established market, you will require better business practices along with automation and outsourcing to improve productivity…AOLEU…

si ce-ar presupune ma rog expansion stage? ia sa vedem :

This life cycle is characterized by a new period of growth into new markets and distribution channels. This stage is often the choice of the small business owner to gain a larger market share and find new revenue and profit channels…pai da noi inca eram in start-up, nicidecum growth…nu tu experienta, nu tu competente, nu tu market share, nu tu profit/resurse…

in fapt ‘modificarile genetice ‘ induc o crestere artificiala care poate vinde produsul pe termen scurt, dar pe termen lung poate duce la o scurtare dramatica a drumului catre exit stage…

sau cum spunea un contemporan: nu fute buha ca faci copii cu pene…

 ”You have to be willing to learn all over again, to reinvent yourself. You have to be stupid.” Christos Cotsakos, CEO, E*Trade

…recunosc de multa vreme sunt ’stupid’, ceea ce ma deranjeaza este ca desteptii din jurul meu imi dau sfaturi…

…SAU oameni/concepte care mi-au influentat (pozitiv/negativ) conceptia despre mediul corporatist (sic!)…dupa opinia mea lucrarile lor (books, audiobooks, e-books…in orice forma !)sunt ‘lecturi’ esentiale pentru formarea personala ca manager/leader… exista cel putin doua diferente fata de cartile sau clasamentele intocmite pe aceasta tema (vezi top 50 intocmit in Mai 2002 de Accenture) si anume prezenta unui site educational (HBR), a unui site anti-corporatist (Dilbert)si a unui site de ‘management tools’ (Mind Maps) exceptii ce tin de natura subiectivista a propriei mele persoane ( altfel spus, orgoliul si aroganta ce ma caracterizeaza au indraznit sa impuna si de aceasta data o abatere de la cliseele ‘pattern-iste’ , bla, bla…)…SO:

1. Jack Welch Blog sectiunea Management in action reprezinta fundamentul practic al managementului bazat pe principiile simple ale minimalistului stil american…

2. Tom Peters Blog pagina Resources este esentiala pentru evaluarea competentelor personale si pentru constructia propriului brand…

3. Peter F Drucker Website colectie impresionanta de idei/teorii despre managementul modern in DruckerArchives si o succinta dar extrem de eficienta selectie in Tools for efectivness

4. Harvard Business Review ‘personalitate complexa’ (sic), cea mai bogata resursa de management aplicat pe care am intilnit-o (si am folosit-o )in decursul timpului, contra cost dar merita toti banii…

5. Ken Blanchard Blog conceptul de situational leadership reprezinta sintagma flexibilitatii manageriale raportata la stadiile de dezvoltare ale individului ‘follower’ sau echipei

6. Scott Adams Blog – Dilbert ‘corporations defeated’ sau cum sa demitizezi ideea de management corporatist, cea mai ‘humour on’ perspectiva a cum sa nu faci management…

7. Michael Porter Site strategie, competitie, tot ceea ce ar trebui sa constituie examenul pentru limita propriei incompetente manageriale…in sectiunea Presentations

8. Kaplan-Norton Blog ‘performance metrics’, Balanced Scorecard, altfel spus: nu poti controla ceea ce nu poti masura…un principu de management indisolubil legat de esecul multor generatii de presu(s)pusi manageri

9. Philip Kotler Site din pacate site-ul nu reprezinta decit surogatul comercial a ceea ce a stat la baza teoriilor revolutionare despre marketing-ul modern…oricum cartile sale sunt un ‘must’…

10. Tony Buzan Site in mod cert singurul concept de organizare structurata si consistenta a informatiei…MindMap…

…done it!!!!